|sâmbătă, octombrie 21, 2017
  • Follow Us!

Un fapt banal. Un primar condamnat (Frâncu – Ramnicu Valcea) se întoarce triumfător din puşcărie la primărie. Unde e ştirea? 

francu_declaratii_4

Nu înţeleg cum de un primar condamnat la închisoare pentru luare de mită la acordarea de contracte municipale (10% din valoarea contractului achitat din bani publici) se poate întoarce la slujbă, la aceeaşi slujbă pe care a nesocotit-o furând, furt pentru care a fost condamnat. Şi mă întreb: Dacă tu, X, şef de companie, de farmacie, de butic l-ai fi prins pe directorul tau financiar sau pe cel de dezvoltare, ţi-ai fi prins contabilul sau vânzătorul că te fură, l-ai mai fi primit înapoi?
Dar Primăria din Râmnicu Vâlcea, ca toate primăriile din ţară, nu e o societate comercială cinstită, care luptă potrivit regulilor pieţei, cum poate şi ea în aceste vremuri grele, iar primarul Emilian Frâncu, eliberat din penitenciar marţi, după 5 luni de arest şi cu o condamnare în buzunar de 4 ani cu suspendare în primă instanţă, nu e “director de dezvoltare” la tine, ci la stat. Potrivit paginii sale de Facebook, Frâncu este “primar la primarie şi senator la Parlamentul României” (sic!) – de parcă poţi fi primar la bordel, pentru că a doua parte a frazei n-o înţeleg.
Ieri, proaspătul condamnat pentru luare de mită (condamnare care nu este definitivă) s-a întors la primărie – unde a fost întâmpinat cu multă dragoste şi aplauze de angajaţi şi colegi din PNL – pentru că legea îi permite.
Râmnicu Vâlcea este primul oraş din România în care doi primari – mai întâi Mircia Gutău, în 2010, şi acum Frâncu-, au fost condamnaţi “mandat după mandat” pentru şpagă. Noroc cu Baia Mare că nu i-a lăsat singuri pe bieţii râmniceni-vâlceni, oltchimişti şi handbalişti, şi a oferit şi ea spectacolul a doi primari cercetaţi penal unul după altul (primul a fost deja condamnat) şi nu pentru blasfemie, idolatrie, negaţionism sau alte păcate mai cool, ci pentru aceeaşi unică, insuportabilă, irepresibilă dorinţă pentru care poţi să te întorci, iată, oricând la slujbă, dacă lucrezi la stat: furt din banii publici, afaceri personale pe banii comunităţii. Nu este, chiar dacă pare, o situaţie asemănătoare cu cea a lui Relu Fenechiu care a demisionat cu chiu cu vai din poziţia de ministru după o condamnare la cinci ani de închisoare cu executare, în primă instanţă. Fenechiu este acuzat că a furat, dar el a furat “în afara mandatului”. Frâncu a furat “în interiorul mandatului”, mandat pe care, iată, şi-l reînnoadă, pentru că omul are dreptul la păcat până la vetoul definitiv al Sfântului Petru.
În aproape orice slujbă în afara celei de la stat – sigur, când afacerea este curată – doar suspiciunea că ai putut comite ceva ilegal te poate costa jobul. Dar statul nostru protejează demnitatea umană şi nu discerne când împarte dreptatea şi mila: săracul care primeşte bani pentru că nu are cu ce să se încălzească iarna este pe picior de egalitate cu primarul sau demnitarul, care suferă că nu are o casă mai mare şi încearcă şi el cum poate să şi-o extindă pe aia pe care o are.
Vi-l mai amintiţi pe senatorul şpăgar Cătălin Voicu? Înainte de a contribui cu votul lui la căderea Guvernului Ungureanu, stătuse în închisoare un an şi patru luni pentru corupţie şi trafic de influenţă şi, odată eliberat, a putut să-şi reia “atribuţiile” parlamentare pentru că nu era “condamnat definitiv”. Acum este – 7 ani de închisoare cu executare. Dar a votat el cu două mâini căderea unui guvern? A votat! A sperat el că viitorul guvern îl va salva? A sperat!
De o bună vreme încoace aproape că nu mai există zi în care fluxul agenţiei de presă Mediafax să nu relateze despre un demnitar – ministru, parlamentar, primar, consilier – care este trimis în judecată: şi-a angajat la Parlament soacra, nepoata, nevasta, a intrat în cine ştie ce combinaţii, a dat cine ştie ce ţeapă.
Bun, oamenii trebuie să aibă dreptul să se apere, au dreptul la imagine şi la demnitate. Dar când primari sau parlamentari de top din România încalcă legea incompatibilităţilor şi este clar şi pentru ei şi pentru toţi că au făcut-o, soluţia pentru aceşti domni nu este penitenţa, ci revolta: schimbaţi legea! Întâi au vrut-o parlamentarii, acum o vor primarii care ameninţă: altfel nu vă mai susţinam în alegeri, nu ne mai implicăm! Ce soluţie – una dintre ele – a găsit vicepremierul Dragnea la această revoltă? Majorează salariile primarilor. Dar asta nu este şpagă, asta este politică.
Nu ştiu cum Dumnezeu se face că întotdeauna dreptatea este ba în mâna lui Dragnea, ba a lui Fenechiu, ba a lui Silaghi, ba a lui Frunda şi niciodată în cea a justiţiei sau a bunului simţ, aşa cum în trecut era în mâna lui Băsescu, Berceanu, Oltean (ultimul dintre marii boieri trimişi în judecată). Nu înţeleg cum potopul ăsta de slujbaşi- infractori, costume scumpe care îmbracă nişte derbedei, cad mereu în picioare, îşi reiau slujbele după ce au fost condamnaţi, chiar dacă cu suspendare, pentru luare de mită în afaceri care sunt 100% publice. Şi nu înţeleg nici această modă a condamnărilor cu suspendare. Că nu a apucat să pape Frâncu toţi banii din mită? Păi, nu a apucat, pentru că s-a lăcomit, iar ăla care trebuia să dea s-a enervat şi l-a turnat. Îl spală pe Frâncu de păcate ratarea parţială a şpăgii?
Nu înţeleg cum de parlamentarii nu-şi pierd mandatul pe o procedură foarte simplă când îşi angajează nevestele şi nepoţii la Parlament, fără concurs, (un deputat cinstit, trimis acum în judecată, a făcut cerere la subordonanţi să-i fie angajată nevasta şi, minune, i-a fost aprobată!) nu pe banii lor, ci pe cei ai statului.
Ştiţi de ce nu demisionează Frâncu din poziţia de primar de la Râmnicu, după ce a fost condamnat la 4 ani de închisoare? Pentru că nu vrea să abandoneze “proiectele pe care le-a început în favoarea cetăţenilor”!
De fapt, nu demisionează pentru că nimeni, nici legea, nici partidul, nu-l obligă, iar un şpăgar onoare nu are. Şi, în loc ca funcţionarii cinstiţi din primărie să-i întoarcă spatele pentru că i-a făcut de râs, colegii de partid să-I excludă pentru că i-a acoperit de ocară, iar cetăţenii să-l ia la goană cu pietre şi să nu-l lase să intre în primărie, pentru că şi-a bătut joc de ei, toţi aceştia aplaudă. Ce bine că s-a întors puşcăriaşul! Pagina de FB a lui Frâncu e plină de poze cu el primit cu zâmbete şi camere de televiziune la reîntoarcerea la job.
Când Comisia Europeană mârâia că în guvernul României sunt oameni cercetaţi penal, toţi prietenii celor vizaţi urlau: dar unde-i dreptul la imagine şi dreptul de a fi socotit nevinovat până la o condamnare definitivă? Pai, chiar, unde e? Este peste tot, în cazul lor. Şi-o fi dat Fenechiu demisia din guvern, dar a fost reconfirmat mare şef politic la Iaşi şi e bine-mersi în Parlament, în aşteptarea verdictului definitiv. Când a apărut ipoteza că Johannis de la Sibiu sau Constantinescu de la Constanţa să-şi piardă funcţiile din administraţie pentru încălcarea legii incompatibilităţilor,pac, guvernul s-a sucit şi, din 8 regiuni, face zece, ca să aibă şi cei doi ceva acolo, să nu le rămână copii să plângă de foame.
Dacă bunul simţ nu funcţionează, atunci trebuie impus altceva. Ar trebui să fie, să fi fost clar până acum: a început urmărirea penală, mai ales în cazul faptelor săvârşite în timpul mandatului, eşti suspendat din funcţie – nimeni nu te acuză, mergem înainte pe prezumţia de nevionvăţie. Dacă eşti condamnat, asta e. Dacă nu, statul îţi plăteşte o compensaţie. Dar nu te întorci triumfător în primărie după puşcărie şi după ce ai primit o condamnare de patru ani, jurând că o să-ţi demonstrezi dreptatea la sfântu’-aşteaptă. Şi dacă Frâncu va fi condamnat definitiv? Va fi fost primăria din Vâlcea condusă ani buni de un infractor?

Îşi perminte un stat rezonabil asta? Un preşedinte al Germaniei a demisionat după ce a fost pus sub acuzare, nu a aşteptat o condamnare, alţi miniştri, imediat după ce a fost clar că va începe o procedură judiciară împotriva lor. Nu şi-au făcut de ocară statul şi administraţia, deşi e clar că nu au fost bucuroşi şi, până la urmă, şi la ei, ca şi la noi, funcţionează prezumţia de nevinovăţie.

Doar că, în numele dreptăţii şi al onoarei ce trebuie respectate, protipendada noastră politică şi administrativă cere, când este prinsă cu mâţa-n sac, modificări de legi, croieşte feude şi pregăteşte cu răbdare noua generaţie de pui-monstru care să desăvârşească lucrătura fină a cuibului de dinozauri.
Iulian Anghel (www.gandul.info)

Leave a Response