|sâmbătă, octombrie 21, 2017
  • Follow Us!

De ce vindeţi (pe nimic) copiii de ţărani? Despre (ne)decontarea navetei elevilor 

decontare-transport-elevi

In atentia ministrului Educatiei Nationale, Remus Pricopie:

Scrisoare deschisă

 

D-lui Remus Pricopie, ministrul  educaţiei naţionale

 

D-nei Vasilica Ştefania Duminică, secretar de stat

pentru învăţământul preuniversitar

 

De ce vindeţi (pe nimic) copiii de ţărani?

   Despre (ne)decontarea navetei elevilor

                                                                        Motto: „Cine crede tot ce-i spui,

                                                                                               Este vai de capul lui!

                                                                                                                        George Topîrceanu

 

Cadrul legal pentru decontarea navetei, pe care sunt nevoiţi să o facă elevii din învăţământul preuniversitar de  stat care frecventează cursurile unor unităţi şcolare aflate în altă localitate decât cea de domiciliu, este reglementat de prevederi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare¹.

Deşi aparent îndestulătoare şi generoase, aceste texte de lege s-au dovedit  a fi departe de conturarea unui cadru normativ care să permită soluţionarea problemei decontării cheltuielilor de navetă ale elevilor. Oricum, nu din această cauză nu au fost decontate cheltuielile făcute de familiile elevilor pentru a asigura frecventarea şcolii de către copiii lor în anul şcolar 2012-2013. Deşi decontarea contravalorii acestor sume este o atribuţie a Ministerului educaţiei şi deşi inspectoratele şcolare i-au transmis punctual centralizatoarele din care rezulta cuantumul acestor sume, timp de peste 9 luni, ministerul nu a făcut nimic. În zadar mass-media locală şi centrală trăgea periodic semnale de alarmă. Aceeaşi tristă soartă au avut-o şi declaraţiile unora dintre inspectorii şcolari generali din provincie care, în cunoştinţă de cauză, au devenit pledanţii cauzei necesităţii decontării grabnice a acestor cheltuieli. Astfel, în luna aprilie 2013, inspectorul şcolar general din Buzău declara că „noi n-am mai văzut un ban pentru transport de mai bine de 6 luni”;  inspectorul şcolar general din Cluj declara că pentru cei aproape 6.000 elevi navetişti din judeţ „s-au strâns până acum 40 de miliarde de lei vechi, dar mă tem că nu vom primi prea curând suma integrală”, atrăgând atenţia asupra riscului „ca elevii să înceapă să lipsească de la ore pentru că nu au bani de tren”.

În ziua de 27 mai 2013, reprezentanţii elevilor de la 15 licee din judeţul Covasna au dat publicităţii un comunicat prin care v-au solicitat să nu efectuaţi plata pentru achiziţia unui soft educaţional, urmând ca să utilizaţi suma de aproape 8 milioane euro, „pentru plata elevilor navetişti”. Deoarece nu s-a adoptat nicio măsură  serioasă pentru rezolvarea acestei probleme, elevii din mai multe licee din judeţul Covasna au hotărât ca, în data de 30 mai 2013, să organizeze un „Marş pentru drepturile elevilor” şi să continue greva japoneză pe care o declanşaseră cu o săptămână în urmă. Cu ei s-au solidarizat şi liceenii din judeţul Mureş, unde existau cazuri în care „transportul nu a mai fost decontat din luna aprilie a anului trecut”. Şeful inspectoratului şcolar Mureş preciza că „restanţele existente prin nedecontarea cheltuielilor de transport, la nivel de judeţ, se ridică la circa 4,5 milioane de lei”. Reacţii similare  s-au produs  şi  în judeţele Constanţa (unde peste 6.000 de şcolari erau   afectaţi de această problemă), Vaslui (unde un număr de 69 de elevi de la o singură şcoală – Liceul „Ion Mincu” – nu au mai frecventat cursurile pentru că nu mai aveau bani pentru plata navetei) etc.

În data de 24 mai 2013, reprezentanţii elevilor din mai multe judeţe au trimis o scrisoare deschisă premierului Victor Viorel Ponta, prin care i-au cerut alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului, pentru decontarea cheltuielilor de navetă ale elevilor care nu sunt şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

În cadrul conferinţei de presă, organizată în data de 28 mai 2013, la sediul  Federaţiei  Sindicatelor Libere din Învăţământ (după discuţiile pe care le-aţi avut cu activul acestei organizaţii sindicale naţionale),  aţi emis şi următoarele idei:

– angajamentul de a emite o Ordonanţă/Ordonanţă de Urgenţă pentru a rezolva cât mai repede această problemă, declarând că „textul de lege este deja scris şi că urmează să fie dat la celelalte ministere pentru avizare”;

– menţionarea discuţiei pe care aţi avut-o „la Ministerul de Finanţe pentru a debloca suma de 30 de milioane de lei, ceea ce reprezintă 40% din datoriile de transport acumulate de anul trecut până acum”;

intenţia de a înlocui abonamentulcare favorizează firmele de transport cu o bursă suplimentară de transport virată direct în contul elevului. Până atunci vom mai încerca să facem rost de bani pentru a mai acoperi din această datorie pe care o avem”, precizând că această bursă va fi calculată în funcţie de distanţa dintre şcoală şi domiciliul elevilor;

– din evaluarea făcută la nivel naţional, referitoare la numărul microbuzelor şcolare care ar mai fi necesare pentru transportarea elevilor, rezulta un necesar de 960 de autoturisme, deşi în bugetul pentru anul 2013  nu fuseseră prevăzute sume decât pentru achiziţionarea a 40-45 de microbuze (adică 4-5% din necesar), precizând că aţi prezentat prim-ministrului această situaţie şi că aţi  decis „să începem să cumpărăm sau să luăm în leasing 800 de microbuze şcolare, astfel încât în septembrie-octombrie să poată fi folosite în localităţile care le-au cerut”.

Toate acestea erau cel mult soluţii cu aplicabilitate într-un viitor incert, iar nu măsuri punctuale care să rezolve o problemă acută în acel moment. De fapt, ele nu făceau altceva decât să amâne sine die plata banilor, identificând ţapul ispăşitor în societăţile transportatoare: „Vrem ca de la 1 septembrie să nu ne mai aflăm în situaţia în care noi, de fapt, alimentăm firmele de transport. […] Cred că situaţia în care să lăsăm pur şi simplu transportatorii să încaseze orice sume doresc pe abonamente, mergând pe ideea că ministerul educaţiei îi va deconta oricum, nu poate continua”.  Fapt dovedit şi de următoarea aserţiune angajament a d-stră: „Deocamdată, încercăm să rezolvăm acum acest lucru, de la 15 septembrie să avem această modificare legislativă şi până atunci să reuşim să acoperim toată suma”. Vorbe care s-au dovedit deşarte. Cel puţin partea referitoare la plata sumelor restante.

Motivul real pentru care nu s-au plătit la timp aceste sume restante este că în Legea nr. 5/2013 privind bugetul de stat pe anul 2013 nu au  fost prevăzute aceste cheltuieli, aşa cum rezultă şi din declaraţii ale unor salariaţi din minister: „Pur şi simplu, banii pentru transportul elevilor navetişti nu au fost alocaţi în bugetul pe acest an. […] Vor fi nevoiţi, cel mai probabil, să facă o rectificare bugetară, să taie din altă parte”. Numai că, nici această rectificare nu a rezolvat problema, bugetul alocat educaţiei fiind amputat de suma de 254 de milioane de lei!

Popularizarea în exces a deblocării unei sume de 50 de milioane de lei (30 + 20 de milioane de lei), care pretindeţi că a fost alocată la sfârşitul lunii mai a.c. pentru decontarea unei infime părţi a cheltuielilor de transport ale elevilor navetişti, a fost încă o dovadă a incapacităţii Guvernului de a rezolva această problemă. Pentru că din această sumă nu au putut fi achitate integral nici măcar restanţele din anul şcolar 2011-2012!

Elaborarea de către ministerul educaţiei a unor scheme/tabele/grafice/statistici comparative referitoare la preţurile minime/maxime încasate per kilometru de societăţile transportatoare, nu a făcut altceva decât să sporească gradul de nemulţumire al tuturor celor care (părinţi, copii etc.) aşteptau ca statul să se achite de obligaţia asumată prin lege, de a-i sprijini şi prin decontarea contravalorii  acestor cheltuieli. Timpul irosit şi energia consumată în unităţile şcolare/inspectorate/ minister pentru elaborarea tuturor acestora, puteau fi altfel şi mai bine folosite. Pentru că ele nu au adus nici măcar un bănuţ în buzunarele deja goale ale bieţilor părinţi.

În perioada vacanţei de vară, peste toate  acestea, s-a lăsat o tăcere grea. Din care aţi ieşit spre sfârşitul lunii august, când aţi declarat că Ministerul Educaţiei Naţionale salută şi susţine propunerea Ministerului de Finanţe de plafonare a valorii abonamentelor decontate pentru elevii navetişti la cel mult 26 de lei/lună pentru distanţa de 3 km, respectiv la maximum 120 lei/lună pentru distanţa de 50 kilometri, declarând că: „Ea este de natură să asigure o mai corectă cheltuire a banului public, susţinând în acelaşi timp preocuparea Ministerului Educaţiei Naţionale de a asigura accesul la educaţie pentru categoriile vulnerabile”. Vorbe goale, fără niciun fel de legătură cu această tristă realitate, pe care îi este ruşine şi hârtiei să le suporte! Datele statistice pe care le-aţi folosit în Comunicatul din 22 august 2013 au doar „meritul” de a sluji exclusiv interesul ministerului. O statistică relevantă cu adevărat (în afara celei referitoare la numărul abonamentelor pe care pretindeţi că le-aţi decontat pentru anul şcolar 2012-2013, pentru distanţele de 10, 15 şi 20 de kilometri) poate avea în vedere următoarele distanţe în kilometri şi numărul corespunzător de abonamente: între 3-10 km trebuiau decontate 40.530 de abonamente; între 11-15 km  trebuiau  decontate  35.388  de  abonamente; între  16-20    km = 27.322 de abonamente; între 21-25 km = 17.596 de abonamente; între 26-30 km = 10.676 de abonamente; între 31-40 km = 8.367 de abonamente, iar între 41-50 km = 2.637 de abonamente. Oricum am asocia aceste cifre, trebuie să observaţi că un număr mare de elevi parcurge zilnic foarte mulţi kilometri. Pentru că, de fapt, numărul kilometrilor făcuţi zilnic de un elev navetist se multiplică cu doi (dus-întors). Astfel că, mai mult de jumătate din cei 142.516 elevi navetişti (câţi aţi contabilizat că au fost în anul şcolar anterior), au parcurs zilnic distanţe între 30 (11.205 elevi) şi 100 de km (656 elevi). În loc ca efortul financiar, psihic şi fizic al acestor elevi şi al familiilor lor să fie răsplătit şi prin achitarea punctuală a instituţiilor statului de obligaţii care le revin prin lege (printre care se află şi cea referitoare la decontarea cheltuielilor de transport), Guvernul, prin ministerul de resort, recurge la tot felul de subterfugii pentru a nu o mai face. Invocând motive precum cel din Comunicat („Aceste realităţi, total defavorabile finanţelor publice şi implicit interesului elevilor, sunt cele care au pus presiune pe bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi au generat situaţia regretabilă a întârzierii decontării navetei şcolare”),  nu aţi făcut altceva decât să amânaţi, încă o dată,  găsirea şi aplicarea soluţiei care să asigure decontarea cheltuielilor de transport făcute de familiile elevilor navetişti în anul şcolar anterior. Soluţia pompieristică oferită de M.F.P. nu rezolvă în niciun fel problema  decontării cheltuielilor anterioare. Eventual, ea poate produce efecte doar pentru viitor. Şi nici acest lucru nu e sigur, deoarece transportatorii auto, beneficiari de licenţe pe diferite rute, nu credem că au practicat tarife discriminatorii pentru unii dintre abonaţii lor (în sensul că nu au fost percepută o „taxă de elev”, adică tarife mai mari pentru elevii navetişti decât cele plătite de către ceilalţi abonaţi).

Considerăm că „dorinţa M.E.N. şi a Guvernului în ansamblul său” de a veni „în sprijinul elevilor prin reglementarea mai echitabilă a sistemului de decontare a navetei”, concretizată în „găselniţade la art. 15 din Ordonanţa nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare², este nelegală. Pentru că, prin prevederile art. 12 alin. (8), art. 84 alin. (1)- (3), art. 85 alin. (1)- (2) şi art. 111 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, statul român s-a angajat ca să finanţeze în integralitatea lor toate aceste cheltuieli.

În aceste condiţii, domnule ministru, cum rămâne cu sprijinul garantat a fi acordat de către stat acestor elevi, care nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate şcolară din localitatea de domiciliu, ,,prin decontarea cheltuielilor de transport”, sau  prin acordarea de „cazare şi masă gratuite în internatele şcolare”, sau prin subvenţionarea tuturor costurilor „aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socio-economice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale”???

Ce vină îi poate fi imputată unui părinte, decontându-i numai jumătate sau cel mult o treime din sumele plătite pentru a asigura frecventarea învăţământului liceal/profesional de către copilul său/copiii săi, în cazul în care transportatorul justifică cu argumente economice preţul pretins abonaţilor săi, preţ care este mai mare decât cel pe care statul este dispus să-l plătească?!

Ce efecte nedorite pentru prezentul şi, mai ales, pentru viitorul acestei naţiuni, vor avea măsurile punitive adoptate de Guvern?

Ce se va întâmpla în situaţia în care transportatorii huliţi pentru tarifele pe care le percep, nu vor reduce aceste cuantumuri pentru a se încadra în plafoanele stabilite de Guvern (26 de lei pentru 3 km, plus 2 lei pentru fiecare kilometru care depăşeşte această limită inferioară, adică maximum 120 de lei lunar pentru un elev care trebuie să parcurgă zilnic 50 de km până la şcoală)?

De ce, în loc să alocaţi anual pentru educaţie minimum 6% din P.I.B., aşa cum prevede legea,  preferaţi să „pasaţi” familiilor şi copiilor acestora, adică acelora care vor să frecventeze cursurile liceale, problema suportării cheltuielilor de navetă?

Nu credeţi că solicitarea pe care aţi făcut-o ca „instituţiile abilitate” să verifice firmele transportatoare care ar fi perceput tarife mari pentru naveta elevilor (aşa cum aţi anunţat în cadrul conferinţei de presă din 25 august 2013), trebuia să preceadă măsura legislativă a plafonării cheltuielilor de transport?

Credeţi cu adevărat că asemenea măsuri „antitrust” – adoptabile în judeţele în care „anumite firme practic controlează aproape tot” – preconizate „să vină în sprijinul elevilor”, vor avea ca finalitate susţinerea mai multor elevi „cu aceeaşi sumă de bani” (aşa cum aţi declarat la aceeaşi conferinţă)?

Cum comentaţi opinia exprimată de Consiliul Naţional al Elevilor care – într-un comunicat de presă – susţine că soluţia propusă de M.F.P. de plafonare a decontării sumelor pentru naveta elevilor „nu este o măsură potrivită, având în vedere că o parte dintre elevi vor beneficia doar de decontul a o treime din costul total al abonamentului, ceea ce încurajează creşterea ratei abandonului şcolar” şi că problema deconturilor „este cauzată de subfinanţarea sistemului educaţional”?

Această atitudine sfidătoare a Guvernului este în total dezacord cu tratatele internaţionale asumate de  România, care s-a angajat  faţă de Uniunea Europeană să adopte măsuri care să protejeze copiii vulnerabili şi familiile lor, care au fost grav afectate de criza financiară şi de reducerile bugetare. Aceste  cheltuieli ar fi fost de fapt investiţii necesare pentru asigurarea prezentului şi viitorului ţării, contribuind la ruperea lanţului sărăciei şi excluziunii sociale, începând de la copii.

 

Domnule ministru,

 Demersul nostru sub forma acestei scrisori deschise se doreşte a fi vocea a sute de mii de părinţi şi copii invizibili, care este din ce în ce mai rar auzită: copii care nu mai frecventează/care au abandonat şcoala (şi nu din vina lor), copii care sunt victime nevinovate ale sărăciei, copii care cresc la întâmplare separaţi de familiile lor.

În condiţiile în care autorităţile statului manifestă un interes infim faţă de rezolvarea acestor probleme, organizaţii internaţionale se implică prin programe de parteneriat (finanţate din bani europeni), pentru a asigura îndeplinirea recomandărilor privind respectarea drepturilor copiilor şi reducerea disparităţilor şi inechităţilor interne existente în România faţă de restul Uniunii Europene. Un asemenea Plan de Acţiune pentru implementarea Parteneriatului dintre Guvernul României şi UNICEF pentru perioada 2013-2017, a fost semnat recent. Partenerii, printr-un program la care valoarea contribuţiei UNICEF depăşeşte 16 milioane de dolari, se angajează să contribuie la educaţia şi protecţia socială a copiilor, în special a celor vulnerabili, care locuiesc în zone urbane şi rurale foarte sărace, participând astfel la realizarea obiectivului comun preconizat: reducerea ratei părăsirii timpurii a şcolii de la 16,6% la 12,8%, cu accent pe judeţele cele mai afectate, şi reducerea abandonului şcolar în cazul copiilor de etnie romă de la 44% la 30%. Trebuie să tot vină alţii să-şi/să ne propună şi să ne finanţeze, pentru a realiza  obiectivul educaţional privind „creşterea ratei de cuprindere şi menţinerea în sistem a copiilor vulnerabili, îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi consolidarea guvernanţei sistemului de învăţământ”, pentru a asigura astfel „reducerea sustenabilă a absenteismului şcolar, a abandonului şcolar şi a părăsirii timpurii a şcolii, cu accent pe copiii săraci şi vulnerabili din comunităţile dezavantajate, in ideea de a influenţa cadrul normativ naţional”? Noi nu putem face chiar nimic? Nici măcar să asigurăm resursa financiară pentru decontarea abonamentelor elevilor?

Iar povestea cu achiziţionarea, în această toamnă, a unui număr de „peste 600 de microbuze noi pentru transportul elevilor”, nu mai are nici măcar darul de a adormi pe cineva. Nici măcar pe navetiştii care, rămaşi pe drumuri, aşteaptă să vină noile microbuze ca să-i ducă la/de la şcoală!

 

P.S.:1. La videoconferinţa cu autorităţile din teritoriu care au responsabilităţi privind deschiderea noului an şcolar, organizată la Palatul Victoria (sediul Guvernului României) aţi declarat: „Începând cu 16 septembrie vom avea decontare la zi la transport, urmând ca restanţele să le acoperim gradual”, fără să precizaţi de unde vor proveni banii necesari pentru „decontarea la zi” a cheltuielilor de navetă, câte luni trebuie să treacă până la „decontarea la zi”  şi nici cu ce şi până când urmează să acoperiţi „gradual restanţele”. Puteţi răspunde sincer (şi) acestor întrebări fără ca, măcar de această dată, să nu faceţi o declaraţie politică? Altfel spus, Guvernul României se mai achită de aceste obligaţii? Dacă da, când, cât şi cât de … „gradual”?

Iar declaraţia făcută în acelaşi cadru de către Victor Viorel Ponta, conform căreia, de şcoală şi de toată infrastructura „trebuie din ce în mai mult să dăm responsabilitate, decizie şi, sigur, resurse financiare, autorităţii locale”, în acest sens urmând ca, începând cu „anul acesta, pentru prima dată şi achiziţia de microbuze să se facă tot pe sistemul autorităţilor locale”, nu face altceva decât să amâne achiziţionarea microbuzelor până la  … calendele greceşti!

2. Din cauza sărăciei, fenomenul abandonului şcolar riscă să crească exponenţial. Conform declaraţiei d-nei Gabriela Plăcintă, inspectorul şcolar general al I.Ş.J. Vaslui, „pentru anul şcolar trecut avem restanţe la transportul elevilor la plata abonamentelor care se ridică la suma de 34 de miliarde de  lei vechi. Restanţele sunt către transportatori şi sper ca datoriile să fie plătite pentru că, în caz contrar, abandonul şcolar va creşte”. Şi tot dânsa  face public faptul că a solicitat ministerului un număr de 40 de microbuze pentru a asigura transportul elevilor, precizând că  există mulţi elevi care parcurg pe jos mulţi kilometri pentru a merge la şcoală: „avem trei comune fără niciun microbuz şcolar, iar foarte multe microbuze sunt defecte şi necesită costuri foarte mari pentru reparaţii”.

3. Anterioara noastră Scrisoare deschisă, pe care v-am remis-o la sfârşitul lunii iulie a. c., prin intermediul mass-media locale şi centrale (referitoare la admiterea în învăţământul liceal de stat, modificarea  de către minister a numărului elevilor din clasa de început a învăţământului liceal – prin creştere de la 28 la 29 de elevi – şi consecinţele nefaste ale acestei măsuri pentru salariaţii din învăţământ), a rămas fără niciun răspuns. Deşi nu v-aţi învrednicit să ne răspundeţi la misiva noastră, desfăşurarea inexorabilă a evenimentelor ne-a dat dreptate. Din ce în ce mai mulţi inspectori şcolari generali, directori de licee etc. confirmă adevărul spuselor noastre, referitor la numărul foarte mare al locurilor libere din clasa a IX-a, la cauzele reale şi vinovaţii pentru acest fenomen. Astfel, peste 400 de copii nu s-au înscris în clasa a IX-a în judeţul Vaslui, peste 700 de locuri au rămas libere în liceele din Teleorman, în Bucureşti nu s-au ocupat alte câteva sute de locuri, alte 700 de locuri au rămas neocupate în Vâlcea etc. etc.

Pentru acesteîmpliniri măreţe”, nu răspunde nimeni?

Nici măcar unei/unor scrisori deschise?!

 

13 septembrie 2013

 

 

                              Uniunea  Sindicatelor Învăţământ Vâlcea,

Vicepreşedinte,

                                                         Profesor  Pană M. Tiberiu

 

 

Note:

______________________

¹Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal” (art. 12 alin. (8)). Are cineva cunoştinţă dacă alternativa cazării şi hrănirii „gratuite în internatele şcolare” s-a aplicat pe undeva?! Personal, nu ştim să existe în ţară un asemenea loc binecuvântat  pentru elevi!

– „Elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic” (Art. 84 alin.(1));

– „Ca măsură de protecţie specială, elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei instituţionalizaţi pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport menţionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic” (alin. (2));

– „Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă” (alin. (3));

–  „În situaţii justificate, elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice” (art. 85 alin. (1)). A auzit cineva despre existenţa vreunei localităţi în care să se întâmple „povestea” din articolul de mai sus?

– „Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare şi criteriile de acordare a subvenţiei  se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului” (alin. (2));

– „Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor şi studenţilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii” (art. 111 alin. (6)).

²Decontarea abonamentelor de transport emise de operatorii de transport rutier, pentru facilităţile de transport acordate elevilor, prevăzute la art. 84 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se asigură la nivelul acestora, dar nu mai mult de 26 lei/abonament/lună pentru distanţa de 3 km. Pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 de km, suma de 26 de lei/abonament/lună se suplimentează cu 2 lei pentru fiecare kilometru, dar nu mai mult decât valoarea abonamentului lunar”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Response