Judecata de apoi a presei de provincie sub guvernarea USL

Judecata de apoi a presei de provincie sub guvernarea USL

Gheorghe Smeoreanu (www.criterii.ro)

Să fii ziarist de provincie sub guvernarea USL poate însemna ori raiul, ori iadul. Depinde de modul în care te-ai comportat la alegerile locale, la referendum şi la alegerile parlamentare.
Dacă ai scris că toată lumea plagiază, că 7,4 milioane de români l-au demis de facto pe Băsescu, că nu trebuie să stăm în genunchi în faţa lui Merkel, Barroso şi Reading, atunci nu ai a te teme. Contractele de publicitate mici, aşa cum sunt ele în provincie, se vor aduna în bibliorafturi, iar banii, puţini, tot ca în provincie, vor picura în cont.

Dacă ai scris alte bazaconii, bazaconii vei primi.

Din fericire, această judecată de apoi a presei de provincie nu este una pentru veşnicie.

În curând, clientela USL va începe să-şi facă treaba cu mai mult sârg decât şi-a făcut-o pe timpul guvernului Ponta I. Aşa cum în capitalismul altora un anumit procent din costurile unei afaceri merge spre publicitate, în capitalismul românesc acest procent merge spre acoperirea matrapazlâcurilor. Cum presa poate să scurme în gunoi sau, dimpotrivă, să-l netezească, va avea loc o nouă judecată de apoi a ziariştilor. De data asta, în funcţie de felul în care vor şti să închidă ochii.

Aceste lucruri trebuie cunoscute de către public şi iată de ce.

În această lume, chiar şi mersul pe jos costă bani. Ca să faci un pas, e nevoie să mănânci şi să bei apă. Presa are şi ea costurile ei, chiar dacă e provincială. Are costuri provinciale.

Aceste costuri se acoperă din contracte cu firmele proviciale. 

Aceste firme, într-o majoritate largă, lucrează cu puterea.

Când puterea este cuvârşitoare, aşa cum se întâmplă astăzi, arta de a deschide ochii şi de a-i închide devine, pentru presă, o artă a supravieţuirii.

A deschide şi a închide ochii înseamnă a clipi. Cine va clipi inteligent, va continua să fie pe piaţa ziarelor şi a televiziunilor locale.

Cine, din contra, va ţine ochii prea larg deschişi ori prea mult închişi, va ieşi din joc.

Ce trebuie să înţeleagă publicul din această descriere a situaţiei ?

Trebuie să înţeleagă faptul că presa e nu un câine de pază al societăţii, ci o haită de câini de pază. Când unul din haită doarme, unul va lătra, iar altul va muşca. Aceste roluri vor fi îndeplinite pe rând de câinii haitei.

Ceea ce, până la urmă, nu e chiar aşa de rău cât poate să pară la prima vedere.

Judecata de apoi a presei de provincie are loc aproape în fiecare zi. Și e în funcţie de ceea ce ai scris ieri la ziar sau ai vorbit la televizor.

În aceste condiţii, ziariştii fac, aproape zilnic, naveta între rai şi iad.

În lumea politico-mediatică din provincie, între rai şi iar e o potecă destul de largă.

Sub guvernarea USL, poetaca respectivă va fi şi bine bătătorită.