Îl cheamă Aurel Vlădoiu şi este deputat PSD de Vâlcea. S-a alăturat marii oştiri a necuvântătoarelor parlamentare, care vara înghite zaruri, iar iarna ţine o piatră de moară sub limbă, cică îmbie la tăcere.
Până în 1989, a fost primarul oraşului Olăneşti, unde tovarăşa Academician Doctor Inginer venea la băi, iar el, tovarăşul Relu, o aştepta la consiliul orăşenesc de partid cu pâine şi săruri. De la o vreme încoace, Relu Vlădoiu stă cătrănit şi tace, de parcă ar fi la lucrări în Parlament. În cele din urmă s-a dus la spovedanie la preasfinţitul Emilian Lovişteanul, episcopul vicar al Vâlcei: săru' mânuşiţele, preasfinte, sunt tare supărat. Dar care-i baiul, Relule? Mi-e tare teamă că nu mai pup un mandat de deputat şi rămân ca un neica nimeni pe drumuri.
Post, rugăciune şi închinare la locurile sfinte, Relule. Zis şi făcut. Se duce Relu Vlădoiu la Rusalim, face un tur de oraş, o Via Dolorosa, un Muntele Măslinilor, o Golgothă, un Sfântul Mormânt. A doua zi ajunge la Zidul Plângerii, îşi alege o piatră potrivită şi-i arde câteva capete în cant, să-i iasă deputăţia, în timp ce, la Bucureşti, USD-ul plouă, ninge, noi vom învinge.
(www.catavencii.ro)
Web Design by DowMedia
