|marți, noiembrie 21, 2017
  • Follow Us!

Nicolae Minea vindea imobilele firmei Alutus cu preţuri mult subevaluate faţă de valoarea reală 

• Ilegalităţile şi abuzurile lui Nicolae Minea vor fi dovedite de Tribunalul Constanţa (II)

Nicolae Minea vindea imobilele firmei Alutus cu preţuri mult subevaluate faţă de valoarea reală

Petre Coman

După cum am mai consemnat în ediţia trecută a ziarului, luni, 19 septembrie, la Tribunalul Constanţa va avea loc primul termen în Dosarul nr. 137/91/2007, prin care firma Cascont IPURL Vrancea, în calitate de lichidator judiciar al SC Batroscom SA (fostă SC Alutus SA), a formulat acţiuni împotriva a două societăţi controlate de controversatul afacerist penal Nicolae Minea: Gemeniserv SA Târgu Jiu (fostă Gemeni SA) şi Alcamin SA, cu sediul tot în Târgu Jiu. Concret, lichidatorul judiciar din Vrancea cere Tribunalului Constanţa anularea a zece contracte de vânzare-cumpărare încheiate direct sau indirect de către Nicolae Minea, dar şi obligarea firmelor Gemeniserv SA şi Alcamin SA să restituie către societatea Batroscom toate terenurile şi clădirile care au făcut obiectul aşa ziselor contracte de vânzare-cumpărare orchestrate din umbră de Nicolae Minea.

După vânzările făcută către SC Zacexim SRL (firma concubinei lui Nicolae Minea) în perioada octombrie 2001 – aprilie 2004, această societate a fost transformată în societate pe acţiuni (SC Zacexim SA), iniţial cu acelaşi sediu, după care sediul a fost mutat mai întâi în municipiul Drăgăşani, iar ulterior în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, cu scopul evident de a crea confuzie pentru a se pierde urma imobilelor scoase fraudulos din patrimoniul debitoarei. De altfel, toate schimburile ulterioare au fost făcute tot cu scopul fraudulos al consolidării operaţiunii de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori.

Şi în cazul activului „Bar Popas turistic Ostroveni” înstrăinarea iniţială s-a făcut tot către SC Zacexim SA, însă prin Decizia nr. 65/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Jusitiţie s-a constatat nulitatea contractului. Pentru a nu pierde, însă, acest imobil, cei doi au confecţionat un nou contract de schimb în data de 6 martie 2006, de data aceasta între SC Alutus SA şi SC Alcamin SA, constatat prin sentinţa nr. 316/10 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Brezoi (până la acest contract de schimb, imobilul fusese înstrăinat succesiv astfel: SC Alutus SA a vândut la SC Zacexim SA, care a transmis prin schimb la SC Gemeni SA, care a transmis prin schimb din nou la SC Zacexim SA). Şi acest contract de schimb a fost întocmit cu intenţia evidentă de a sustrage aceste imobile de la urmărirea creditorilor, mai ales având în vedere faptul că încă de la data de 3 februarie 2004 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea depusese la Tribunalul Vâlcea cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă asupra SC Alutus SA. În cazul acestui contract de schimb, caracterul fraudulos este evidenţial şi de preţul schimbului – 20.000 lei noi -, în condiţiile în care în contractul a cărui nulitate a fost constatată prin decizia nr. 65/2006 a ICCJ preţul vânzării fusese de 833.382 lei noi şi considerat nejustificat de mic faţă de valoarea reală a imobilului.

Preţurile erau stabilite aleator de Minea, fără nici o legătură cu imobilele înstrăinate

De altfel, în toate contractele de vânzare-cumpărare sau schimb caracterul fraudulos este evidenţiat de preţurile cu mult subevaluate faţă de valoarea reală a imobilelor ce se înstrăinau. Şi prin sentinţa penală 540/2008 instanţa a constatat că „valoarea comercială reală este una superioară celei cu care terenurile (împreună cu construcţii!!) au fost înstrăinate”. Tot prin sentinţa penală s-a constatat că în cazul Campingului Ostroveni, acesta a fost vândut la licitaţie de către DGFP Vâlcea cu suma de 1,5 miliarde lei vechi, iar la două luni după anularea licitaţiei societatea l-a înstrăinat cu suma de 300 milioane de lei vechi.

Un exemplu deosebit de elocvent al preţurilor de schimb practicate în operaţiunea de sustragere a imobilelor SC Alutus SA de la urmărirea creditorilor este un contract de schimb constatat printr-o hotărâre a Judecătoriei Târgu Jiu, în care Hotelul Alutus din centrul municipiului Rm. Vâlcea, care a fost vândut în procedura falimentului cu suma de circa 95 miliarde de lei vechi, a fost dat în schimbul unei magazii în suprafaţă de… zece mp din Târgu Jiu. De altfel, preţurile erau stabilite aleator, fără nici o legătură cu imobilele înstrăinate şi fără vreo corelaţie între ele. Ca exemplu, preţul de vânzare al Complexului Balnear Ocnele Mari, un obiectiv deosebit de important cu construcţii în suprafaţă totală de circa 2.000 mp, a fost stabilit la suma de 80.780.932 lei vechi, în timp ce pentru Ştrandul Ocniţa s-a stabilit un preţ de vânzare de 244.839.922 lei vechi, deşi acesta are o importanţă economică cu mult mai mică şi construcţii în suprafaţă mai mică, de 1.451 mp.

În contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, preţul de vânzare cuprindea atât valoarea construcţiilor, cât şi valoarea terenului, în fiecare din contracte fiind făcute menţiunea expresă în acest sens, deşi SC Alutus SA nu era, la acea dată, proprietar al terenurilor, însă se obliga să obţină titlu de proprietate pentru teren şi să întocmească ulterior contractul autentic de vânzare. De asemenea, toate contractele conţin declaraţia vânzătoarei SC Alutus SA că preţul va fi plătit într-un anumit termen. Însă, plata preţurilor din aceste contracte nu a putut fi verificată niciodată, nici chiar în dosarul de insolvenţă, deoarece arhiva debitoarei nu a fost niciodată predată.

În a doua etapă a acţiunilor frauduloase de înstrăinare a bunurilor debitoarei, după emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile aferente construcţiilor deja înstrăinate, fie au fost întocmite contacte autentice de vânzare-cumpărare, fie au fost promovate acţiuni în justiţie pentru constatarea vânzărilor din contractele sub semnătură privată sau a convenţiilor schimb cu privire la terenuri. În cazul imobilelor ce fac obiectul cererii firmei Cascont IPURL Vrancea, au fost întocmite numai două contracte de vânzare-cumpărare autentice, restul fiind vânzările făcute în contractele sub semnătură privată constatate ulterior prin hotărâri judecătoreşti. În toate aceste dosare s-a susţinut neadevărat că reprezentanţii SC Alutus SA refuză să se prezinte la notar pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare (reprezentanţi în acea perioadă fiind Nicolae Minea şi Marin Petru Coveianu). Scopul fraudulos al acestor vânzări este şi mai relevant în cazul terenurilor, pentru care s-a menţionat în actele sub semnătură privată că s-a plătit preţul, deşi SC Alutus SA nu avea calitatea de proprietar al terenurilor. Această fraudă s-a încercat a fi acoperită prin cererile adresate instanţelor judecătoreşti privind constatarea vânzărilor sau schimburilor, după ce au fost emise Certificatele de atestare a dreptului de proprietate, deşi nici atunci debitoarea nu dobândise proprietatea asupra terenurilor.

Contractele au fost întocmite cu acelaşi scop fraudulos al sustragerii terenurilor de la urmărirea creditorilor

„Astfel cum s-a reţinut temeinic şi legal prin sentinţa penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, potrivit dispoziţiilor cuprinse în OUG 88/1997 şi Legea 137/2002, dreptul de proprietate asupra terenurilor se transferă în momentul înregistrării majorării de capital la Oficiul Registrului Comerţului. Potrivit acestor acte normative, dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate se eliberează după privatizare (cazul debitoarei), capitalul social se majorează de drept cu valoarea (reactualizată) a terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate în privatizare.

Administratorii societăţii erau obligaţi să înregistreze majorarea capitalului social la ORC în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatelor (cumpărătorul din contractul de privatizare având un drept de opţiune la cumpărarea acestor acţiuni). Mecanismul este identic cu cel reglementat de Legea nr. 31/1990, potrivit căreia bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului, iar societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii. Potrivit informaţiilor obţinute de la ORC, majorarea de capital şi cooptarea noului acţionar AVAS a fost înscrisă la data de 14 octombrie 2005 în baza încheierii nr. 6011 din 13 octombrie 2005. Ca urmare, potrivit dispoziţiilor legii, SC Alutus SA a devenit proprietar asupra terenurilor la data de 14 octombrie 2005, astfel că prin toate actele de înstrăinare sau schimb ale terenurilor încheiate anterior acestei date societatea a vândut, desigur fraudulos, ceea ce nu avea.

De ce s-au făcut menţiunile la ORC privind majorarea de capital şi cooptarea noului acţionar la trei ani (2005) după emiterea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor (2002)? Este evident că singurul scop urmărit a fost acela de a se putea finaliza toate înstrăinările frauduloase din patrimoniul SC Alutus SA, fară ca acestea să poată fi împiedicate de acţionarul semnificativ care ar fi fost AVAS şi fară ca puterea de decizie a lui Nicolae Minea în AGA, dictată de aportul semnificativ la capital, să fie afectată. Iată, aşadar, că în ceea ce priveşte înstrăinarea terenurilor, şi contractele de vânzare-cumpărare autentificate sunt întocmite cu acelaşi scop fraudulos al sustragerii terenurilor de la urmărirea creditorilor, cu atât mai mult cu cât SC Alutus SA nu era proprietar la datele la care s-au întocmit aceste acte.

Dincolo de scopul fraudulos al tuturor înstrăinărilor, vânzările şi schimburile de terenuri prin acte sub semnătură privată sunt şi lovite de nulitate absolută în temeiul art. 2, alin. 1 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la data întocmirii actelor. Potrivit acestui text de lege, înstrăinarea şi dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii trebuie să fie făcută prin încheierea actului în formă autentică, iar nerespectarea formei autentice cerute de lege pentru validitatea contractului este sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 12, alin. 2 şi art. 14, alin. 1 din aceeaşi lege. Cum nulitatea care afectează actul este absolută şi expresă, ea nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt mod. În acest sens, s-a pronunţat deja, cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1587 din 8 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 7253/2004, atunci când a analizat un alt contract de schimb încheiat în acelaşi scop ca şi cele ce fac obiectul prezentei cereri, respectiv contractul nr. 2834/4 septembrie 2001 cu privire la terenul aferent Hotelului Alutus (vândut în procedura falimentului din dosarul de faţă)”, se precizează printre altele în materialul care va fi prezentat luni, 19 septembrie judecătorilor de la Tribunalul Constanţa de către lichidatorul Cascont IPURL Vrancea.

(va urma)

Leave a Response