|marți, august 22, 2017
  • Follow Us!

PS Emilian Lovişteanul a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Ostrov din staţiunea Călimăneşti 

PS Emilian Lovişteanul a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Ostrov din staţiunea Călimăneşti

În Duminica a II-a din Postul Mare, „a Sfântului Grigorie Palama”, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Ostrov din staţiunea Călimăneşti, judeţul Vâlcea.

După Sfânta Evanghelie, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, a arătat care este învăţătura Bisericii ce reiese din pericopa evanghelică a Duminicii „Vindecării slăbănogului din Capernaum”, dar şi efectele ei în lume : „ Ne aflăm într-o mănăstire şi o biserică voievodală ctitorită de Sfântul Neagoe Basarab, într-un loc binecuvântat, aici între apele Oltului, un loc unde harul lui Dumnezeu lucrează, unde de-a lungul secolelor s-au nevoit nenumăraţi monahi şi monahii, iar în apropiere este această staţiune balneară, unde vin mulţi oameni din ţară şi din străinătate pentru a primi tămăduire trupului. Descoperim aici lucrarea harică a Sfintei Treimi prin care credincioşii primesc tămăduire atât sufletească, cât şi trupească”.

Preasfinţia Sa a prezentat apoi viața și activitatea Sfântului Grigorie Palama, sărbătorit astăzi, arătând şi viziunea teologică a învăţăturii sale: „Sfântul Grigorie Palama a fost Arhiepiscopul Tesalonicului în secolul al XIV-lea. El este ierarhul care teologhiseşte despre „Lumina cea necreată”, despre energiile necreate ale Sfintei Treimi, despre harul divin împărtăşit nouă şi necesar mântuirii sufletului. Sfântul învaţă că Dumnezeu în fiinţa Sa este de nepătruns cu mintea, însă transmite oamenilor energia necreată sau harul care vine din fiinţa Sa, dar nu este una cu Aceasta. După cum soarele trimite razele sale şi încălzeşte şi rodeşte pământul, tot aşa transmite Dumnezeu din fiinţa sa harul Său pentru ca noi oamenii să dobândim puterea de a lucra faptele cele bune, de a lupta cu ispitele şi de a dobândi viaţa veşnică şi Lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Emilian a citit rugăciunea pentru dezlegarea păcatelor tuturor credincioşilor prezenţi în sfânta biserică la acest ceas de sărbătoare.

Răspunsurile la strană au fost date de către grupul coral al maicilor din cadrul mănăstirii.

La eveniment a participat şi părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului şi Stareţul Mănăstirii Cozia, preoţi şi numeroşi credincioşi din oraşul Călimăneşti şi din împrejurimi.

Scurt istoric

Situată într-un cadru natural aparte, pe o insulă creată artificial pe cursul râului Olt, în staţiunea Călimăneşti, Ostrovul, este prima mănăstire de călugăriţe din Ţara Românească.

Construită între anii 1520-1521 de către domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa Despina, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, frumuseţea acestei mănăstiri şi trecutul ei a impresionat chiar şi autorităţile comuniste atee, care au hotărât ridicarea întregului complex şi a insulei cu peste 6 m înălţime de la locul original pentru a nu fi acoperită de apele Oltului în urma lucrărilor hidro-energetice făcute în acest loc.

Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.
O mare podoabă de arhitectură interioară, care a înfruntat vremurile, este „tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.

Începând cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Întregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii staţiunii Călimăneşti-Căciulata care, pe lângă alte „dotări”, reuneşte un număr de 47 de specii de arbori, arbuşti şi trandafiri.

După recondiţionarea picturii (1987-1988), datorată pictorului Viorel Grimalschi, în ziua de 5 iulie 1989, Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, a resfinţit biserica Schitului Ostrov, iar în anul 1990, străvechea ctitorie domnească redevine aşezământ monahal sub oblăduirea Mănăstirii Cozia.

În anul 1996 prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Ostrovul revine la statutul său iniţial, acela de aşezământ de călugăriţe, având în fruntea soborului de maici pe stareţa Mariami Tunza.
În urma reamenajării incintei, sub directa îndrumare a Exarhului mănăstirilor vâlcene, Arhim. Vartolomeu Androni, la 21 noiembrie 2002 s-a făcut o slujbă de sfinţire a noului corp de chilii.

Arhidiacon Ioan Liviu Găman

Leave a Response