Recuperarea taxelor, impozitelor sau a amenzilor a devenit un obiectiv major al autorităţilor fiscale, vamale, locale sau centrale, presate să adune cât mai mulţi bani la bugetul statului, golit de criză. Deciziile de impunere, actele de înştiinţare pentru diverse plăţi şi somaţiile curg pe bandă rulantă. Urmează blocări de conturi şi executări silite. Însă, în zelul de a-şi face norma la executări, se strecoară erori şi se comit abuzuri. Contribuabilii au la îndemână posibilitatea de a contesta astfel de acte. Aceste petiţii trebuie făcute în timp util şi conform legii pentru a avea câştig de cauză
Contestaţia împotriva deciziilor de impunere şi a altor acte administrative fiscale
Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie. Deci legea nu stabileşte limitativ categoriile de acte care pot fi contestate.
Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente.
Actul administrativ fiscal este orice act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc atât prin declaraţie fiscală cât şi, după caz, prin decizie emisă de organul fiscal.
Sunt asimilate deciziilor de impunere şi următoarele acte administrativ-fiscale:
- deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
- deciziile referitoare la bazele de impunere;
- deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii;
- deciziile privind nemodificarea bazei de impunere;
Ce se poate contesta
Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Forma şi conţinutul contestaţiei
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatarului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice.
Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru. Aceasta se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor
Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pier-derii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, se soluţionează de către:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum. Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal
Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Însă contribuabilul are dreptul să ceară suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.
Soluţii asupra contestaţiei
Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
Av.Coltuc Marius Vicentiu
Fondator Casa de avocatura Coltuc
Web Design by DowMedia
