|marți, iulie 17, 2018
  • Follow Us!

Mişmaşuri la Hidroelectrica Vâlcea 

Mişmaşuri la Hidroelectrica Vâlcea

Din curtea Hidrocentralei Lotru – Ciunget, judeţul Vâlcea, prima ca putere de pe râurile interioare şi a doua din ţară (după cea de pe Dunăre – Porţile de Fier), a dispărut o piesă din bronz de peste o tonă, evaluată la aproximativ un miliard de lei vechi. Aflată în depozitul şi gestiunea Hidroelectrica Ciunget, piesa a avut un parcurs bizar, după ce a fost scoasă de acolo fără forme legale. Ion Sima (foto), directorul Hidroelectrica, a încercat să” rezolve” cazul vârând gunoiul sub preş.

Importanţa strategică a hidrocentralei ridică întrebări cu privire la siguranţa gestiunii unor piese importante. În jocul dispariţiei intră alte câteva nume, angajaţi ai uzinei, dar şi funcţionari vâlceni de la Hidroelectrica şi Hidroserv. Misterul planează asupra corectitudinii casării acestei piese, iar unele voci din interiorul mastodontului hidroelectric, situat în nordul judeţului, îşi pun problema unor interese mai mari.

Pe parcursul anchetei, au ieşit la suprafaţă probleme care nu fac o imagine bună instituţiei. Imputări şi casări dubioase, piese şi deşeuri de bronz în cantităţi mari, toate acestea trecute sub tăcere de toţi cei implicaţi. Colac peste pupăză, s-a încercat plasarea a 1.200 de kilograme de deşeuri bronz, ilegal, în depozitul de la Călimăneşti. Declaraţiile persoanelor responsabile se contrazic între ele. S-a instalat o adevărată secretomanie, începând cu primul angajat la directorul judeţean al instituţiei.

de Crişu Popescu (Indiscret în Oltenia)

Piesa de tonaj mare se afla în depozitul Hidroelectrica, din curtea mare a uzinei de la Ciunget, regăsindu-se pe acte în gestiunea aceluiaşi depozit. Era un rotor pompă – Pro, nefinisat la parametrii funcţionabili. Pentru că era ţinută în rezervă, fusese lăsată la parametri grosieri, pentru a nu fi erodată, în caz că era nevoie de ea. Din descrierile celor din curtea uzinei, aceasta ar fi avut o greutate considerabilă. Mai bine de o tonă de bronz. Finisată la parametrii funcţionabili, ar fi pierdut câteva sute de kilograme, greutatea rămânându-i totuşi importantă. Gestionarul depozitului Hidroelectrica de la Ciunget este Aurelia Dinculescu.
Dispariţie demnă de “Dosarele X”
 
 În august 2008, o maşină de tonaj greu aparţinând Hidroserv Lotru a venit, a încărcat piesa…şi dusă a fost. Fără vreo fişă de predare sau vreun altfel de act care să ateste scoaterea din gestiune a piesei, trecerea ei în vreo custodie sau trimiterea la vreun alt punct de lucru. Şoferul maşinii care a încărcat rotorul de pompă este Toma Vangu, din Voineasa. Este salariat al coloanei de maşini la Hidroserv, cealaltă instituţie din curtea uzinei. Peste coloana de maşini a Hidroservului este şef Puiu Dinculescu (consilier local al comunei Malaia – PD-L), soţul gestionarei de depozit Aurelia Dinculescu.

Piesa a fost plimbată pe la Vidra, de unde s-a întors în scurt timp. Numai că nu în gestiunea Hidroelectrica, aşa cum era normal. A fost dusă la Hidroserv. Deci, plimbată fără a fi scoasă din gestiune, piesa a staţionat pentru puţin timp la câteva zeci de metri de locul unde trebuia să se afle. Nu după multă vreme a dispărut şi de acolo. De tot! De atunci, nimeni nu a mai văzut-o în curtea uzinei, dar nici nu s-a băgat de seamă că lipseşte.
Imputare din cauza unei prezumtive custodii
La sfârşitul lunii noiembrie 2008, s-a făcut inventarul ambelor depozite din cadrul hidrocentralei de la Ciunget. Dacă la Hidroserv, unde gestionara Mariana Lazăr, chiar dacă a avut pentru câteva zile piesa în propria curte, nu a fost găsită cu lipsă în gestiune, pentru că nu avusese piesa şi în acte, nu acelaşi lucru s-a întâmplat la Hidroelectrica, unde piesa figura în acte.
S-a găsit o rapidă soluţie de avarie. Răspunzător direct de dispariţie era gestionarul de la Hidroelectrica, Aurelia Dinculescu.

Surse din cadrul celor două instituţii ne-au spus că directorul Ion Sima (care pe atunci era director la Hidroserv, ulterior fiind mutat la Hidroelectrica) este bun prieten cu familia Dinculescu. S-a găsit o “portiţă” de scăpare prin persoana maistrului de la întreţinere, fostul consilier local PD-L Niculiţă Băra. Relaţia dintre Băra şi Puiu Dinculescu este destul de încordată. Se pare că ultimul ar fi luat locul primului pe lista de partid a consilierilor PD-L, la alegerile din vara lui 2008.

Maistrul Niculiţă Băra a declarat comisiei de inventariere, sub presiunea lui Marian Diaconescu – directorul uzinei Lotru-Ciunget, că a luat piesa în custodie şi a prezentat documente în acest sens. Comisia de inventariere nu a mai verificat veritatea spuselor lui Băra. A luat de bun actul cu procesul-verbal de custodie, fără să se asigure dacă piesa era sau nu în custodia acestuia. La începutul lui 2009, directorul Ion Sima a imputat iniţial piesa directorului Diaconescu, membrilor comisiei de inventariere, dar şi altor câteva persoane responsabile, pe motiv că nu au verificat dacă într-adevăr rotorul era la Niculiţă Băra sau nu.
Inducere în eroare sau casare?
După o perioadă, când şi-a dat probabil seama de “greutatea” faptelor şi turnura evenimentelor, Ion Sima a “întors-o ca la Ploieşti”. Nu a mai imputat piesa, dar i-a pus pe cei vinovaţi să achiziţioneze bronz. Astfel, a vrut să inducă faptul că bronzul nou achiziţionat constituie deşeurile provenite după o aşa-zisă casare a piesei. S-au scos din pământ, din iarbă verde, aproximativ 1.200 de kilograme de bronz.

Provenienţa lor este incertă. Pentru atât de mult material neferos era nevoie de o licitaţie şi de alte câteva acte doveditoare. În mod normal, propunerea de casare o face conducătorul secţiei căreia îi aparţine piesa respectivă. Procedura de tăiere se face în faţa unei comisii de casare, din care fac parte şi directorul tehnic al unităţii de lucru, şi şeful de secţie. După tăierea şi dezmembrarea piesei, se identifică greutatea obţinută. În acest caz, directorul Hidrocentralei Lotru – Ciunget, Marian Diaconescu, ne-a declarat: “S-au obţinut după casare cam 1.200 de kilograme.” Cercul se închide aici.
Joaca de-a “baba oarba” cu bronzul…
Când dispare o piesă de o valoare estimată acum pe piaţă la aproape un miliard de lei, dintr-o hidrocentrală de importanţă strategică pentru reţeaua hidroenergetică naţională, şi nu numai, se nasc multe întrebări. Cine e principalul responsabil pentru dispariţie, ce interese se ascund în spatele lui, este oare un caz singular? Şi până la urmă, unde este oare rotorul de pompă? După achiziţionarea deşeurilor de bronz, s-a încercat introducerea lor în depozitul de la Călimăneşti. Exact 1.200 de kilograme. Fără formele legale, fără verificări prealabile. În urma tăierii însă, trebuie să se facă un bon de casare, cu semnătura tuturor membrilor comisiei.

Cu acest bon trebuiau să se prezinte cei ce au dorit să bage ilegal deşeurile la Călimăneşti. Ordinul de depozitare a fost dat de Sima, telefonic. Se pare că directorul judeţean al Hidroelectrica a ordonat trimiterea deşeurilor la Călimăneşti, înainte de aşa-zisa casare a piesei. Marian Diaconescu ne-a destăinuit faptul că deşeurile au fost totuşi primite în custodie de acelaşi Niculiţă Băra, acţionându-se după acelaşi calapod. L-am contactat telefonic pe acesta, întrebându-l despre deşeuri, însă nu a dorit să ne răspundă. Cu greu a recunoscut că are în custodie deşeuri de bronz, dar când a venit vorba de cantitate, ne-a închis telefonul subit.
 
Directorul Sima: “Nu pescuiţi printre cadavre!”
Am mers la faţa locului în speranţa că vom primi lămuriri. În uzina din Ciunget misterul plana asupra piesei. Cu toţii ştiau însă că piesa nu mai este. O persoană sub protecţia anonimatului ne-a spus: “Dinculeştii au «măritat» piesa, ei să plătească.” În acelaşi timp, Aurelia Dinculescu ne spune că nici nu ştie despre ce este vorba. “Habar nu am despre ce piesă vorbiţi. Nu cunosc problema”, ne-a declarat gestionarul Hidroelectrica Lotru. Unul dintre membrii comisiei de inventariere, contabilul Hidroelectrica Vâlcea, Elena Voicu, este la fel de secretos în privinţa acestui caz. “Nu pot să vorbesc cu dumneavoastră acest lucru. În caz că îmi va solicita domnul director Sima…în rest nu pot să spun nimic.

Mergeţi la şefii mei şi întrebaţi.” Şi aşa am făcut. Directorul Sima a fost destul de primitor şi deschis în privinţa temei actuale, a golirii lacului de la Vidra, însă despre piesa dată dispărută nu ne-a spus mare lucru. “Nu pescuiţi printre cadavre. Acestea sunt lucruri mărunte ale unor oameni care vor să facă rău. Nu am imputat nimic niciunei comisii de inventariere, nu s-a încercat introducerea ilegală a unor deşeuri în niciun depozit. Speculaţii!”, a spus sigur pe el directorul Hidroelectrica. Surse confidenţiale din cadrul instituţiei ne-au declarat că Sima este pe picior de plecare. Ori acceptă să fie trimis la Porţile de Fier, ori va fi forţat să iasă la pensie, făcând loc altor interesaţi.

Leave a Response