Ion Cîlea şi incompetenţii de partid

Ion Cîlea şi incompetenţii de partid

Tiberiu Pîrnău
Niciodată nu voi fi de acord cu numirile în funcţii pe criterii politice, financiare sau de rudenie. Nu am cum să agreez ideea că un incompetent ocupă scaunul unui individ competent, pregătit, cu şcoală de ani de zile într-un anumit domeniu. Nu pot să privesc cu ochi buni numirile la cârma unor instituţii publice ale unor indivizi, cu carnet de partid, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu respectivele domenii de activitate. Nu înţeleg cum de un om politic, cu şcoală multă, cu experienţă profesională şi politică, aşa cum este Ion Cîlea, a girat cu autoritatea sa morală instalarea în funcţii de conducere a unor incompetenţi, inculţi şi plini de sine.

Nu ştiu cum de nu înţelege preşedintele PSD Vâlcea, că prin aceste numiri se compromite pe sine şi pe întreg partidul pe care-l reprezintă. Refuz să cred că PSD-ul nu avea un specialist pe care să-l pună director la Cadastru. L-au preferat, însă, pe Nicu Spiridon. Un personaj simpatic, dar care habar nu are de domeniul, pe care acum îl păstoreşte.

Nu ştiu ce treabă are un Gigi Matei cu Apele Române, o funcţie mult prea grea pentru un tip atât de subţire intelectual. Omul stă închis în birou toată ziua şi se uită pe pereţi aşteptând să vină ziua de salariu. Greşesc, sunt maliţios! Gigi Matei face afaceri grele, grele de tot, afaceri pe cârca statului. Prin pixul lui se vor scurge milioane de euro în buzunarele unor prieteni, care vor avea grijă să se „revanşeze“ la modul cel mai generos.

Nu am cum să fiu de acord cu modul în care un coleg din presă şi-a impus soţia directoare la o instituţie, cu atribuţii destul de importante pentru viaţa socială a întregului judeţ. O lună de zile l-a tocat mărunt ziarul unde este director pe şeful de partid judeţean pentru a-şi impune soţia în funcţie. Adevăruri dureroase, adevăruri care trebuie, însă, spuse, scrise.

Colegii doamnei în cauză şi-au exprimat de la bun început reticenţa în legătură cu calităţile manageriale ale doamnei respective. Nu pot să privesc cu ochi buni numirea în funcţia de manager general la Statistică, de exemplu, a unui tânăr doar datorită faptului, că tatăl său a avut rezultate bune la alegerile parlamentare de anul trecut, iar acum a solicitat o sinecură pentru fiul său. Îl cunosc foarte bine pe viitorul „director“ şi-i cunosc destul de bine posibilităţile „manageriale“. Nu are cum să se descurce, este o pălărie extraordinar de mare.

Reacţia este negativă în interiorul instituţiei, de respingere, aşa cum un organism uman respinge un organ străin în cazul unui transplant. Mă îndoiesc că tânărul domn îşi va duce la îndeplinirea sarcinile de serviciu cu brio. Să dea Dumnezeu să mă înşel eu!

 Nu-l înţeleg pe Ion Cîlea, care s-a zbătut în ultimele luni, ca un leu, să pună în funcţii nişte incompetenţi, care-l fac de râs pe el şi murdăresc iremediabil imaginea partidului. Poate în ultimul ceas, la instituţiile rămase, domnul Cîlea va opta pentru profesionişti, oameni demni şi responsabili.