|vineri, iulie 20, 2018
  • Follow Us!

Benzile transportoare de cărbune, vândute la fier vechi 

Isprăvile fostei conduceri a Exploatării Miniere Berbeşti

  Benzile transportoare de cărbune, vândute la fier vechi

• Transportul CFR, mai scump decât cel auto

Exploatarea Minieră Berbeşti reuşeşte să obţină profit în fiecare an, deşi nu este subvenţionată de stat în nici un fel, ba mai mult, are de recuperat datorii istorice de 3600 de miliarde de lei tot de la unităţi ale statului. Pentru a recupera măcar o parte din aceşti bani, conducerea societăţii a concesionat o parte a datoriilor către firme de recuperatori. Fosta conducere a exploatării a dat o parte din benzile transportoare de cărbune la fier vechi, astfel că transportul din carieră până la drumul principal este suportat în acest moment de beneficiari. La Berbeşti se înregistrează însă şi un record: deşi ar trebui să fie invers, transportul pe calea ferată al cărbunelui este mai scump decât cel auto. În acelaşi timp, preţul creşte şi din cauza faptului că „Drumul oaselor”, impracticabil în prezent, a fost reabilitat numai pe hârtie.

Benzi transportoare dispărute

Benzile transportoare de la Cariera Berbeşti Vest au fost dezafectate în 2005 – 2006, atunci când s-a pus problema închiderii respectivei cariere. În anii 2006 – 2007, conducerea Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia a revenit însă asupra acestei decizii, dar benzile nu au mai putut fi reinstalate. În prezent, cariera funcţionează fără ele, transportul de la locul de extracţie până la drumul principal fiind suportat de beneficiari. Benzile respective serveau astfel la transportul cărbunelui extras până la rampa de încărcare.

Acest lucru nu afectează însă în mare măsură activitatea exploatării vâlcene, care are drept beneficiari importante centralele electro-termice din toată ţara (CET Govora, Braşov, Craiova, Bacău), dar şi producători particulari. Cariera Berbeşti Vest a scăpat de altfel momentan şi de pericolul închiderii definitive, posibilitate care se discuta la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, datorită intervenţiilor liderilor de sindicat şi preşedintelui Consiliului Judeţean, Ion Cîlea.

Exploatarea Minieră Berbeşti nu are datorii curente, dar există în schimb datorii istorice foarte mari, la firme de stat, pe care conducerea societăţii este posibil să nu le mai recupereze niciodată. În prezent, conducerea exploatării mai are de recuperat în jur de 3600 de miliarde de lei de la datornici din toată ţara (Oradea, Arad, Bacău, Braşov, Timişoara, Craiova şi Râmnicu Vâlcea), dar marea parte a datoriilor (2600 de miliarde) sunt de la Regia Autonomă a Activităţii Nucleare. Cu toate aceste probleme, Exploatarea Minieră Berbeşti a obţinut un profit bun anul trecut, chiar dacă nu a fost subvenţionată în nici un fel de stat.

Cărbunele, mai ieftin decât nisipul

Cărbunele extras de la Berbeşti a ajuns mai ieftin chiar decât nisipul, chiar dacă este o resursă importantă a subsolului. În timp ce extracţia cărbunelui de mare adâncime este subvenţionată de stat, cariera de la Berbeşti, care este de suprafaţă nu beneficiază de nici o subvenţie de mai bine de 15 ani. De altfel, în România mai există la ora actuală numai două mine de subteran, care sunt cuprinse în programul de închidere pentru anul 2009. „Cărbunele a ajuns să fie cea mai ieftină marfă, mai ieftin chiar decât nisipul. În timp ce preţul gazului sau al combustibilului lichid a crescut în ultimii ani, cel al cărbunelui a rămas constant. Gigacaloria de lignit (n.r. cărbunele extras de la Berbeşti) este 30 de lei noi, în timp ce gigacaloria de gaz ajunge la 80 de lei, iar cea de huilă este 50 de lei.

CFR-ul nu face faţă transportului de cărbune

Transportul cărbunelui de la Berbeşti către beneficiari pe calea ferată este mai scump decât cel auto, chiar dacă ar trebui să fie invers. Acest lucru se datorează, dincolo de preţurile negociate de beneficiari cu transportatorii şi faptului că CFR-ul nu dispune de suficiente vagoane pentru a asigura întreaga cantitate de cărbune extras. În prezent, aproximativ trei sferturi din întreaga cantitate de lignit comandată de beneficiari este transportată pe calea ferată, în timp ce restul ajunge la beneficiari cu mijloace auto. „Căile ferate nu au suficiente vagoane şi nici personal pentru a asigura transportul de cărbune, aşa că s-a apelat, pentru CET Govora, şi la transportul cu o firmă care are vagoane private, dar şi cu maşinile.

S-a ajuns însă la faptul că preţul de transport pe calea ferată este de 17 lei pe tonă, în timp ce acela cu maşinile este de 14 lei pe tonă. În cazul în care ar fi fost reabilitat vechiul drum, denumit „Drumul oaselor”, tariful de transport auto ar fi ajuns la 9 lei pe tonă. Drumul cu pricina scurta foarte mult distanţa până la Vâlcea – pe acolo sunt doar 45 de kilometri distanţă, pe când acum se parcurg 60 de kilometri. El nu a fost însă reabilitat decât pe hârtie, CET Govora a alocat nişte bani pentru asta, dar au luat alte căi.” – mai afirmă surse din cadrul Exploatării Miniere Berbeşti.

Diferenţa inexplicabilă dintre tariful de transport pe calea ferată şi cel auto a fost remarcat şi de preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, care a afirmat că va analiza cu atenţie situaţia.  În mod logic, acesta ar trebui totuşi să cunoască deja situaţia foarte bine, ţinând cont de faptul că, la data când au fost făcute licitaţiile de transport era vicepreşedinte la instituţia pe care o conduce acum. De altfel, acesta le-a promis oamenilor că va face demersuri şi pentru introducerea gazelor la Berbeşti, deoarece conducta magistrală se află la numai 3 kilometri distanţă.  

CET Govora are stoc pentru acest an

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea a apreciat că societatea CET Govora are în acest moment un stoc de cărbune suficient pentru a face faţă încălziri urbane. „CET-ul are acum mai mult de 100.000 de tone de cărbune rezervă. Avea la începutul crizei gazelor 50.000 de tone, iar apoi s-au mai scos din rezervă încă 100.000 de tone, aşa că nu sunt probleme.” – a afirmat Ion Cîlea. De altfel, CET Govora trebuie să folosească acum o tehnologie nouă, impusă de Uniunea Europeană pentru reducerea poluării, care presupune un amestec de deşeuri, combinate cu lignit de la Berbeşti, dar şi cu huilă.

Trebuie rezolvată de altfel şi problema emanaţiilor de sulf în atmosferă, sulf rezultat de la toate centralele termice, care nu au fost proiectate cu filtre speciale şi, implicit, pentru populaţie. În România, timp de cel puţin 3 – 400 de ani de acum înainte tot producţia de lignit va fi de bază, deoarece rezervele sunt destul de mari.

Leave a Response