Dan Dumitrescu
Anotimpurile bat cadenta grea pe grumazul bietului român. Toamna asta, parca mai despuiata ca niciodata, pustieste hain si pretutindeni. Nu sunt iertate nici cele mai nesimtite refugii ale saraciei.
Starea de lehamite devine atotcuprinzatoare. Pâna si muraturile sunt bântuite de tristeti nebanuite. Parca nu le mai prinde bine conservarea si astfel risca sa fie usor confundate cu exemplarele din afara borcanelor. Fericiti sunt doar cei care putrezesc fara sa-i doara, cei salvati de o seducatoare inconstienta. Îi vezi, îi auzi si îi ierti pentru ca larvarii sunt inofensivi. Altora ai vrea sa le rupi gâtul.
Amenintarea scrâsnita îi vizeaza pe cei care realizeaza profit din traiul amarâtilor în necaz. Pe calaii idealurilor noastre nu-i mai poti atinge însa, pentru ca între timp ei au devenit institutii ale puterii. Granita imunitatilor de tot felul cu care s-au blindat cioflingarii verosi ai tranzitiei nu mai poate fi traversata decât de înjuratura patimasa, sincera, slobozita din adâncul sufletului. Dar înjuratura, oricât ar fi ea de adânca-n sens, racoreste doar sufletul. Nu cârpeste si izmana rupta-n fund a românului.
O folosim totusi pentru ca, daca ramânem si nevorbiti, parca ne-ar fi si mai greu în toamna asta mai despuiata ca niciodata. Secunda de luciditate are dimensiunea unui cosmar. Devine evident faptul ca izolarea culturala nu ne scuteste de efectele unei crize profunde si mondiale. Refuzam însa cu încapatânare bovina sa reactionam la avertismente. Punem distanta ignorantei între framântarile mapamondului si preocuparile noastre domestice.
Puternicii lumii si-au dat mâna peste granita oricaror adversitati în interesul comun si suveran al iesirii la liman. În replica, puternicii nostri conjuncturali nu fac altceva decât sa escamoteze realitatea alarmanta prin minciuna nerusinata.
Campaniile electorale au fost întotdeauna prilej de iesire la rampa a saltimbancilor politici. De aceasta data comicaria electorala nu mai poate fi privita cu îngaduinta. Fortarea minciunii în conjunctura actuala poate avea efecte criminale. Iar daca lânga dezastru mai are loc si o nevinovata parere de rau, aceasta este legata de faptul ca uninominalul a îndemnat partidele politice la un braconaj salbatic.
Calitatea politica a vânatului nu a contat. Notorietatea a fost criteriu de baza în alegerea victimelor. Si cum sportul este o zona a vizibilitatii maxime, respectiva rezervatie a fost atacata asiduu. Multi dintre cei vizati au spus pas, au evitat glontul. Dar s-au înregistrat si victime pentru care încerc parerea de rau despre care vorbeam mai sus. Acum este prea târziu pentru ca cei ademeniti sa se mai salveze pe proprie raspundere. Doar electoratul din tribune le mai poate corecta decizia.
Web Design by DowMedia
