|luni, decembrie 11, 2017
  • Follow Us!

Vino, marţi!… 

Vino, marţi!…

De când fabrica a fost închisă de către partid(pentru că, să fim serioşi, de când se ştie, această sintagmă denumeşte o gaşcă de profitori şi iubitori de arginţi, ţiitori cu dinţii de putere, călăreţi pe situaţie, cum s-ar spune) Gică ├×uiculică îşi caută de lucru. Nimic de zis, are el un ajutor dat de partid, dar, cum acesta pare a fi restul de la mesele lor copioase, ale “partizanilor”, săracul Gică, amăgit în primă fază, cu vreo două-trei salarii avans, pe degeaba, adică, fiind plătită nemunca, un fel de mită de stat, oficială, amărât, ajunse în a doua fază…
În a treia, disperat, începu să-şi caute de lucru. Şi apelă întâi la prieteni.

-Jeane, vreau să muncesc!
-Foarte bine!
-Dar unde?
-Unde-o fi norocu-n floare!(uite c-am ajuns să implicăm şi folclorul în viaţă)
-Ghiţă, nu ştii pe cineva?
-Ba, da!
-Unde?
-Vezi, la Neamiloiu!
-Chiar, că e patron, eu cu magazia am cochetat…
-Şi are magazii destule, Gică!
În a patra fază, Gică ├×uiculică, bărbierit proaspăt, pus la ţol festiv şi cu geanta-i diplomat ştearsă de praf chiar în dimineaţa aceea, deschise uşile domnului Neamiloiu!
-Domnule Neamiloiu!
-Bună, mă Gică!
-Ştiţi, eu… am mai lucrat la magazie…N-aveţi şi pentru mine un loc de muncă?
-Ba, da, mă Gică!
-Ce bine, domnule Neamiloiu!
-Vino, tu, marţi dimineaţa! Până atunci văd eu ce fac! E bine?!
-Cum să nu? Mulţumesc! Să trăiţi!
Marţi dimineaţa Gică ├×uiculică se înfiinţă ca şi data trecută la prima oră.
-Să trăiţi, domnule Neamiloiu!
-A, ai venit?
-Da!
Vino vineri, că n-am ţinut adunarea!
-Păi, o fac eu adunarea, că mă pricep, domnule director, doar sunt socotitor…
-He-he-he! Răse Neamuloiu. Se vede că eşti şi umorist. Ce bine, Gică! Vineri, da?
-Da, să trăiţi!…
Joi, la indicaţiile lui Jean Traducătoru, Gică ├×uiculică s-a prezentat la Nepotu Laur, un alt patron cu firme, mă nene, nu jucărie!…
-Să trăiţi, domnule Nepotu! Sunt Gică, ştiţi Dumneavoastră, că a dat telefon domnul Traducatoru…în legătură cu postul…
-Aha! Dar care post?
-├×in şi pe-ăl mare, dacă vreţi!
-Mă, tu ai chef de glume? Uite, care e povestea. Eu am nevoie, dar taman la Sibiu! La o sută km de casă. Îţi convine, bine! Nu, mie să-mi spui! Franc!
Şi, Gică ├×uiculică plecă amărât. Cu coada intre picioare. Păi, cum să-şi lase el familia?
Dar veni vineri şi-şi făcu iar sinţită prezenţa  la domnul Neamiloiu.
-Să trăiţi!
-Ce bine, c-ai venit!
-Da? Surâse însorit Gică ├×uiculică.
-N-ai făcut cerere, mă Gică! Ia, fă-o şi vi marţi.
-Da? Marţi?… Şi au trecut atâtea marţi şi vineri, că, săracul Gică, de un an, aproape, a rămas în faza de căutare…A, dar iată-l pe domnul Neamiloiu.
-Să trăiţi!
-Vino, vineri, Gică! Sigur!
George Achim

Leave a Response