|sâmbătă, octombrie 21, 2017
  • Follow Us!

Al nouălea meci, al nouălea cer… 

CS Oltchim Rm. Vâlcea – Ferencvaros Budapesta 36-23 (18-14)

Al nouălea meci, al nouălea cer…

• visul frumos al câştigării Cupei Cupelor tinde să devină realitate

Au fost în ediţia 2006-2007 a cupelor europene un număr de opt partide disputate până la cea cu Ferencvaros Budapesta. CS Oltchim Rm. Vâlcea a înregistrat o „linie de clasament“ de invidiat pentru palmaresul participărilor în confruntări internaţionale. Numai de la venirea lui Tadici şi până la jocul cu unguroaicele, echipa Oltchim avea „în cont“ şase victorii (două cu Antwerpen, două cu FC Nurnberg şi câte una cu Cornexi Alcoa şi Podravka Koprivnica), un egal (la Cornexi Alcoa) şi o înfrângere (la Podravka Koprivnica). A venit şi aşa-zisul „cel mai greu meci“, cel cu Ferencvaros, echipă care a evoluat în grupele Ligii Campionilor în dauna campioanei de anul trecut, Rulmentul Braşov. Putem spune că, din acest punct de vedere, echipa antrenată de Mariana Târcă a fost răzbunată, iar pentru ca umilirea unguroaicelor să fie totală, ar mai fi nevoie de o victorie şi în meciul retur, la Budapesta.
Aşadar, al nouălea meci european de la venirea lui Tadici. Un joc excelent ce ne-a dus pe toţi în al nouălea cer, fericiţi că putem vedea, în sfârşit, o nouă finală de cupă europeană la Rm. Vâlcea, ultima de acest gen fiind acum cinci ani când echipa Oltchim (antrenată pe vremea aceea de Mariana Târcă) a pierdut trofeul în favoarea rusoaicelor de la Lada Toljiati
Ratarea disputării finalei e imposibilă
Nimeni, nici chiar antrenorul unguroaicelor, nu mai crede în minuni. O înfrângere a echipei Oltchim la Budapesta pare de domeniul senzaţionalului, iar o ratare a calificării ţine deja de latura imposibilului. Tot ceea ce trebuie făcut acum este să ne rugăm ca în finală să avem parte de Union Ribaroja (Spania), cu primul meci la ele şi cu returul la Rm. Vâlcea. În eventualitatea în care vom înfrunta gruparea iberică, anticipăm şi prezenţa a numeroşi români la meciul din Spania, dată fiind comunitatea românească numeroasă existentă în zonă – situaţie ce nu poate fi la fel dacă o să înfruntăm în finală gruparea din Norvegia. La ora editării acestei publicaţii cealaltă semifinală era în plină desfăşurare şi nu putem şti care echipă are mai mari şanse să se califice în finală ca adversară a echipei Oltchim Rm. Vâlcea.
În prima repriză Ferencvaros părea să facă faţă
Ritmul impus de echipa noastră nu le-a speriat deloc pe unguroaice. Acestea se ţineau scai de Oltchim vreme de 20 de minute de joc cu greu puteam spera la o victorie concludentă. Prima perioadă bună a ţinut de la scorul de 12-11 până la 16-11, meritul fiind exclusiv al defensivei bine coordonată de Luminiţa Huţupan-Dinu. A fost diferenţa necesară pentru a se intra la pauză cu un avantaj ce ne putea mulţumi per ansamblu: 18-14.

În repriza a doua a fost show total

De la vestiare, echipa Oltchim a părut a veni mult mai motivată. Promisiunea Steluţei Luca într-o victorie la cel puţin zece goluri a început să prindă repede contur. marcăm în inferioritate prin Elisei, apoi mai avem alte două goluri fără să primim vreunul – din nou imperială Luminiţa! – insă Toth a redus din diferenţă numai atunci când a ţintit vinclul porţii vâlcene, marcând  pentru 21-16. O imită Luca, apoi Maier şi Vădineanu urcă scorul la 25-16. Marcăm gol după gol şi ajungem la o diferenţă de 12 goluri la jumătatea reprizei a doua (scor 28-16). Iureşul luase sfărşit. La adăpostul acestei diferenţe confortabile de scor, vâlcencele au încercat să facă şi spectacol, antrenorul Gheorghe Tadici a rulat mai multe jucătoare (printre care şi Ada Bechita)… Scorul putea şi aşa să capete proporţii dar Elisei şi Gâlcă ratează pe rând câte o aruncare de la 7 metri.
Până la final mai merită subliniate fazele de contraatac rapid puse la punct de Luminiţa Huţupan, cea care a trimis de trei-patru ori mingea direct spre semicercul adversarelor unde ajungea în mare viteză o handbalistă de la Oltchim să preia şi să înscrie, spre disperarea antrenorului maghiar.

Galerie din România pentru unguroaice

Dintre toate edversarele pe care le-a avut Oltchim Rm. Vâlcea în Cupa Cupelor, la acest meci, cu Ferencvaros Budapesta, au fost şi cei mai mulţi suporteri adverşi. Surprinzător aceştia nu au fost decât câţiva de la Budapesta, cei mai mulţi venind din Ardeal, din judeţele Hargita şi Covasna, locuite în majoritate de etnici ungari. Ei înţelegeau destul de bine româneşte şi şi-au încurajat cu sportivitate favoritele, chiar şi atunci când Oltchim făcea spectacol. Spre cinstea lor, cei din Brigada Zăvoi au ştiut cum să contracareze susţinerea din tribună a echipei ungare, scandând în mai multe momente „România, România!“ şi fluturând tricolorul ţării noastre.

Adina Meiroşu, un pariu câştigat

Până acum un an de zile, Adina Meiroşu se numea „marea speranţă a handbalului vâlcean“ şi părea să ajungă o dezamăgire. Desele schimbări de antrenori şi accidentările o îndepărtau, parcă, de marea performanţă. Odată cu venirea lui Gheorghe Tadici, tânăra handbalistă Meiroşu a început să confirme şi să demonstreze că, în timp, poate ajunge lidera generaţiei ei. Şi în jocul cu Ferencvaros – ca de altfel în mai toate confruntările europene disputate la Rm. Vâlcea – Adina a reuşit să confirme şi să demonstreze că a făcut o alegere foarte bună rămânând la Rm. Vâlcea. Meritul aparţine ei şi, în aceeaşi măsură antrenorului Tadici, pentru care prestaţiile Adinei reprezintă un pariu câştigat cu cei ce credeau altceva.

O sală mult prea mică, pentru o echipă atât de mare!

Cu trei zile înaintea meciului cu Ferencvaros Budapesta, biletele se epuizaseră şi în jurul Sălii Sporturilor „Traian“ se mai tot învârteau câteva sute (poate chiar peste o mie!) de suporteri care ar fi dorit să vadă pe viu semifinala de vis în care CS Oltchim a umilit o forţă a handbalului unguresc.

Publicaţia noastră a fost prima care a cerut amenajarea chiar şi provizorie a unei suprafeţe de joc în Zăvoi, ca să poată asista la finală peste zece mii de suporteri, iar acum anticipăm că nu doar pentru finala Cupei Cupelor avem o sală prea mică, ci şi pentru viitoarea participare în Liga Campionilor. Autorităţile în principal Primăria şi Consiliul Local, alături de Agenţia Naţională pentru Sport şi – de ce nu? – societatea comercială Oltchim ar trebui să gândescă punerea în aplicare, de urgenţă, a unei variante fie de modernizare a actualei săli, fie de construire a alteia noi, eventual pe amplasamentul Arenelor „Traian“, pentru a avea o sală de nivelul echipei ce ne reprezintă nu doar oraşul şi judeţul, ci – din vară – va reprezenta România. O sală nouă, cu peste 7-8 mii de locuri, ar fi ideală şi pentru viitoarele partide ale selecţionatei ţării noastre.

Leave a Response