Mai mult decât orice populaţia acestei ţări suferă de falsitate. În ultimii ani dezvoltarea economică şi politică, ascensiunile personajelor publice care invadează ecranele posturilor naţionale sau locale şi umplu milioane de pagini din ziare şi reviste, au creat oamenilor senzaţia că nu se poate. Că nu se poate prin muncă, prin talent, prin merite, prin răbdare, prin cinste prin sinceritate. Toţi vor să trăiască mai bine, toţi vor să câştige mai mul. Nimeni nu e mulţumit cu ce are. Chiar dacă acum 10 ani avea o Dacie prăpădită şi o garsonieră şi acum are un Renault şi un apartament tot nu e mulţumit acel om.. Şi mai sunt şi sutele de mii care chiar nu ar avea cum să fie mulţumiţi cu traiul de pe o zi pe alta. Toţi aceşti oameni au senzaţia că ar putea obţine de la viaţă, de la ceilalţi, de la societate, mai mult. Şi mai repede. Şi acest demers continuu pentru a progresa material a dus la o lipsă totală de interes spre progresul spiritual, intelectual , autodidact. Orice succes al unui om care de fapt nu a făcut ceva important pentru societate : unul care cântă manele, altul care dă cu piciorul în mingea de fotbal şi câştigă bani grei din această joacă, o fătucă care se hlizeşte pe postul public de televiziune plătită regeşte din banii noştri, un politician care are imunitate, un altul care a ajuns primar, un ministru anagramat, un consilier cu păr bălai şi minte creaţă, un fost securist care vinde energie electrică scump deşi a luat-o ieftin, un alt tânăr băiat deştept care pune termopane prin şcolile şi primăriile patriei, toţi aceştia şi mulţi alţii au devenit modele. Populaţia vrea să aibă succes şi simte că dacă se preface, dacă joacă teatru cum trebuie, dacă mimează interesul public, dragostea faţă de oraşe şi comunităţi, iubirea faţă de alegători, respectul faţă de spectatori, interesul faţă de economia ţării, ar putea avea succes. Lumea face din ce în ce mai des sex şi mai rar dragoste, lumea merge din ce în ce mai constant la biserici dar crede mai puţin, lumea cheltuieşte lună de lună mai mult decât câştigă legal. Aproape fiecare familie are cel puţin un membru care încalcă legea. Toţi mimează cinstea dar cred că ar avea dreptul să facă evaziuni fiscale, trafic de influenţă, muncă la negru, comisioane, să dea şi să primească foloase necuvenite. Toţi ştiu că nu poţi să parvii fără să fi un excelent actor. Să şti să mimezi sentimente şi să nu-ţi pese niciodată cu adevărat de sentimentele celor pe care-i răneşti, pe care-i furi, pe care-i păcăleşti, pe care-i exploatezi, pe care-i înşeli şi minţi. O naţiune care trăieşte preponderent în falsitate ajunge să o perceapă ca pe o realitate obiectivă şi credibilă. O astfel de naţiune nu are obiective colective ci doar personale. Şi nu simte în nici un fel că este datoare ţării, naţiei din care face parte acestui pământ şi celor de-o limbă cu ei. Dar dacă accepţi să fi complice într-o astfel de gaşcă ai o mare problemă. Nu vei putea avea nici tu parte, nu vei putea primi de la ceilalţi, decât false sentimente.
Octavian Avram
Web Design by DowMedia
