|miercuri, noiembrie 22, 2017
  • Follow Us!

Antrenorul Radu Georgescu ne vorbeşte despre reţeta succesului în handbalul juvenil românesc 

Antrenorul Radu Georgescu ne vorbeşte despre reţeta succesului în handbalul juvenil românesc

 

În urma turneului de la Mediaş, handbalul feminin vâlcean s-a încununat la începutul lunii iunie cu un nou titlu naţional. Pentru a cincea oară consecutiv, tinerele handbaliste de la Oltchim s-au dovedit a fi cele mai bune din ţară, confirmând investiţiile făcute în aducerea lor la Vâlcea. Artizanul acestui succes, antrenorul Radu Georgescu, de care se leagă ultimele două trofee cucerite de Oltchim, a dezvăluit câteva „secrete“ din reţeta succesului pe care îl are clubul vâlcean.

Este o performanţa deosebită aceasta de câştigare pentru a cincia oară consecutiv a titlului national. Cum a fost posibil?

– Într-adevar, si pentru asta îi felicit în primul rând pe predecesorii mei, care-au lucrat înainte la aceasta echipa. În ultimele doua editii, titlurile nationale îmi apartin si ma refer la formarea echipei si la pregatirea sportivelor. A fost mai întâi Maria Tork-Duca, apoi Mihaela Berbecaru si acum eu! Bineînteles împreuna cu doamna Roua, cu care am colaborat foarte bine!

Turneul de la Mediaş a fost mai uşor decât vă aşteptaţi?

– Turneul a fost greu, dar nu neapărat pentru că am început cu stângul. Personal, primul meci cu CSS 5 Bucureşti chiar îl aşteptam ca pe o înfrângere. Calculul meu a fost să le dau un joc fals adversarilor, ca să creadă că Oltchim-ul este o echipă slabă. Într-adevăr, nu am stat la fel de bine ca anul trecut din punct de vedere al lotului de jucătoare, dar ca echipă ne-am comportat puţin mai bine. Le-am dat această pistă falsă, că putem fi învinşi, dar în gândul meu era altceva, că le vom învinge pe celelalte adversare. Le-am şi spus fetelor după acel meci cu CSS 5 Bucureşti că nu vom mai pierde nici o partidă până la final. S-au amuzat şi mi-au zis: „Iarăşi tacticile dumneavoastră!”. La ce s-au referit? Şi anul trecut, dacă vă aduceţi aminte, noi am intrat în turneul semifinal abia de pe locul 3. După aceea, la Bucureşti ne-am asigurat punctele de calificare la turneul final, însă ultimul meci cu Muntenia Bucureşti l-am pierdut. De ce? Tot pentru a-i pune pe adversari pe o pistă falsă, ca să spună că Oltchim-ul e o trupă slabă, dezordonată. După care, când s-au trezit cu noi la turneul final, le-am luat cu totul cu fulgi, cinci victorii din tot atâtea posibile. Acum, la Mediaş, mi-am zis că din cinci meciuri, totuşi, pot să pierd unul.

Cel mai puternic adversar a fost LPS Slatina?

– Ceva mai puternic, dar nu puternic! Şi am să vă spun de ce! Este într-adevăr o echipă, alcătuită din şapte jucătoare. Şi atât! Restul au „uns” banca de rezerve, pentru că acesta e sistemul lor. Cele şapte fac tot, se apără, atacă, sar, şutează, dar, dacă se accidentează una dintre ele, n-au cu cine s-o mai înlocuiască dintre rezerve. În echipa noastră nu au existat rezerve. Ce-i drept, LPS Slatina este o echipă cu câteva fete bine instruite, nu însă din punct de vedere tehnic şi individual, cu o apărare agresivă, rea, dar atât! Au avut şi puţin ghinion pentru că o fată deosebit de talentată, pe care de altfel ne-am şi propus să o luăm la Oltchim, s-a accidentat chiar înaintea meciului cu noi, ruptură de menisc, iar asta s-a simţit. Le-am surprins cu o altă aşezare în teren şi am avut o gândire tactică şi o disciplină net superioare.

Au asimilat fetele tot ce le-aţi predat?

– Au ştiut totul perfect, au învăţat pe dinafară toate schemele de joc, care-au fost lucrate foarte mult la antrenamente şi exprimate în meciuri de-a lungul campionatului. Sunt unii antrenori care ţin expres ca echipele lor să bată la diferenţe astronomice, dar fetele nu învaţă nimic din acele meciuri. Noi am câştigat la 5-6 goluri, dar m-a interesat în special cum au acţionat jucătoarele tactic.

Leave a Response