|miercuri, noiembrie 22, 2017
  • Follow Us!

Pentru cine scrie presa, Mitică? 

Pentru cine scrie presa, Mitică?

Dacă ne-ar veni într-o zi ideea să răsfoim presa locală a ultimilor zece ani, să spunem, am remarca destul de lejer că putem întocmi fişe personale ale tuturor celor care au marcat într-un fel sau altul viaţa publică locală. Un al doilea aspect sesizabil ar fi acela că presa şi-a făcut în bună măsură datoria de a semnala acele fapte care au adus şi aduc atingere interesului public. Există suficiente anchete care au reliefat într-un anumit moment anumite implicări ale unora sau altora dintre cei care au condus acest judeţ sau care l-au reprezentat în diverse instituţii ale statului de la nivel central şi local, în diverse dosare pe care le putem denumi, generic, de corupţie. Şi nu în ultimul rând, am observa că majoritatea acestor anchete au rămas fără rezultat; mai mult chiar, cei care au avut de suferit au fost tot jurnaliştii, târâţi în procese penale greţoase. Cei care trebuiau pedepsiţi stau şi acum bine-mersi pentru a se bucura pe mai departe de averile dobândite în bună măsură, ilegal.

Cu faţa curată au scăpat şi afaceriştii veniţi de nu ştiu unde pentru a prădui ce mai era de prăduit prin acest judeţ. Ştim cu toţii foarte bine că tunurile, de aici sau de aiurea, au rămas nepedepsite. Iată de exemplu cazul Uzinelor Sodice Govora. Nu, jurnaliştilor, ni s-a luat de cât ne-am răcit gura de pomană pe această temă. Atât presa locală, cât şi cea centrală au alocat spaţii largi modului în care fraţii Cristescu şi-au bătut joc de una dintre cele mai importante societăţi din România. Nimeni nu a luat nici o măsură; Cristeştii îşi văd în continuare de treabă, fără a se sinchisi în vreun fel de lege. În loc să deschidă o anchetă pe tema jafului de la USG, autorităţile s-au concentrat pe reprivatizarea acestora. În loc să-i pedepsească pe cei care au distrus acest obiectiv strategic al statului român, băieţii plătiţi din banul public se îndeletnicesc cu arestarea găinarilor. Cât despre efortul gazetarilor, acesta a fost şi va fi în van, atâta timp cât în fruntea instituţiilor statului vor fi aceiaşi inşi, interesaţi doar de propriile scopuri.

Cine mai vorbeşte despre tunurile date la Goranu, cu excepţia vreunui deputat care are şi el ceva de rezolvat cu administraţia municipiului? Cine mai scrie despre afacerile cu petrol, alcool şi armament, în afară de câte un jurnalist care încă mai crede că vinovaţii trebuie pedepsiţi? Şi până la urmă, de ce ar mai scrie presa, atâta timp cât nimeni nu ia nici o măsură? Uneori stau şi mă întreb dacă într-adevăr cineva este interesat cu adevărat să se facă ordine în ţara asta. Am scris rândurile de mai sus, sătul de acuzaţiile venite de la cei care au impresia că presa nu-şi face datoria. Nu o dată am auzit diverşi inşi, altfel de bună credinţă, spunând despre presă că este cumpărată pentru a nu spune adevărul. Le spun acestora doar atât: citiţi presa ultimilor ani şi veţi vedea că presa nu a tăcut. A scris, a urlat, a acuzat, dar degeaba. Cei care trebuiau să preia ştafeta au dormit. De ce? Pentru că erau aceiaşi inşi despre care presa a tot vorbit.

• Octavian HERŢA

Leave a Response